HDPE prezintă o rezistență relativ mare la absorbția umidității în comparație cu alte materiale plastice, ceea ce ajută la menținerea integrității multor produse lichide depozitate în aceste sticle. Permeabilitatea scăzută a materialului la vaporii de apă îl face o alegere potrivită pentru produsele care au nevoie de protecție împotriva umidității externe. Cu toate acestea, HDPE nu este complet impermeabil. Pe perioade lungi, în special în condiții de umiditate ridicată, o umiditate poate pătrunde, ceea ce ar putea altera produsul din interior, în special pentru articolele sensibile la conținutul de apă. Acest lucru poate afecta durata de valabilitate a produselor sensibile, cum ar fi pulberile uscate sau anumite substanțe chimice care trebuie păstrate fără umiditate.
Când vine vorba de proprietățile de barieră la oxigen, HDPE este mai puțin în comparație cu alte materiale precum PET sau EVOH (etilen vinil alcool). HDPE permite un grad moderat de permeabilitate la oxigen, ceea ce înseamnă că moleculele de oxigen pot trece încet prin plastic, ceea ce ar putea compromite calitatea produselor sensibile la oxigen. Acest lucru este deosebit de important pentru alimente, băuturi, produse farmaceutice și anumite substanțe chimice, unde oxidarea poate degrada produsul, afectând aroma, culoarea, potența sau chiar siguranța. Pentru a spori rezistența la oxigen, sticlele HDPE pot fi combinate cu alte materiale, cum ar fi pelicule de barieră multistrat sau acoperiri concepute pentru a reduce permeabilitatea la oxigen. În timp ce HDPE oferă o protecție adecvată pentru multe produse, pentru cei cu nevoi mai stricte de barieră de oxigen, pot fi necesare materiale alternative sau ambalaje compozite.
O altă considerație pentru sticlele HDPE cu umăr înclinat este capacitatea lor de a proteja conținutul de lumină, în special de radiațiile UV. HDPE în sine oferă o protecție minimă împotriva luminii UV, care poate provoca degradarea produselor sensibile la lumină, cum ar fi anumite băuturi (de exemplu, sucuri, lapte), cosmetice și produse farmaceutice. Procesul de degradare poate duce la pierderea eficacității sau la modificări ale aspectului, mirosului și gustului. În situațiile în care protecția UV este critică, sticlele HDPE pot fi fabricate cu finisaje colorate sau opace, sau aditivii de blocare UV pot fi încorporați în polimer în timpul procesului de fabricație pentru a îmbunătăți rezistența la lumină. Cu toate acestea, aceste modificări cresc de obicei costul ambalajului.
Unul dintre avantajele notabile ale sticlelor HDPE cu umăr înclinat este rezistența lor chimică excelentă. HDPE este foarte rezistent la o gamă largă de substanțe chimice, inclusiv acizi, alcalii, uleiuri și alcooli, ceea ce îl face ideal pentru ambalarea produselor precum agenți de curățare, detergenți și anumite substanțe chimice industriale. Acest lucru face HDPE un material preferat în industriile în care ambalajul trebuie să reziste naturii corozive sau reactive a conținutului. Rezistența polimerului împotriva atacului chimic asigură că sticla rămâne solidă din punct de vedere structural și previne scurgerea conținutului în ambalaj, menținând integritatea produsului.
Rezistența HDPE la factorii de mediu, cum ar fi umiditatea și fluctuațiile de temperatură, contribuie la stabilitatea acestuia în diferite setări. Cu toate acestea, HDPE este sensibil la căldură ridicată, ceea ce poate duce la modificări ale proprietăților materialului în timp. De exemplu, expunerea prelungită la temperaturi ridicate poate cauza înmuierea sau deformarea plasticului, afectând potențial forma și capacitatea de etanșare a sticlei. În ceea ce privește contaminarea internă, HDPE este relativ sigur, dar, ca toate materialele plastice, poate suferi de o potențială degradare în timp dacă este expus la condiții extreme, cum ar fi temperaturi ridicate sau lumină UV, ceea ce duce la leșierea sau ruperea plasticului în sine. Aceasta este o considerație pentru produsele depozitate pentru perioade lungi de timp sau în medii care fluctuează în temperatură.
