PET este un plastic de înaltă performanță cunoscut pentru raportul excelent rezistență-greutate, ceea ce îl face potrivit pentru diverse aplicații de ambalare. Materialul prezintă o rezistență semnificativă la tracțiune, ceea ce înseamnă că poate rezista la întindere și presiune fără a se rupe. Pe lângă rezistența sa, flexibilitatea PET-ului îi permite să absoarbă șocurile și impacturile minore, făcându-l un material ideal pentru sticlele supuse stresului de manipulare sau transport. Structura moleculară a PET-ului îi conferă un echilibru de rigiditate și elasticitate, ceea ce asigură că sticla poate rezista forțelor externe fără crăpare sau spargere, așa cum ar fi cazul sticlei. Această caracteristică este deosebit de valoroasă în industrii precum băuturile și bunurile de larg consum, unde sticlele trebuie să îndure rigorile lanțului de aprovizionare fără a compromite produsul din interior.
Forma rotundă a sticlelor PET contribuie semnificativ la capacitatea lor de a rezista la presiune în timpul transportului și depozitării. O sticlă rotundă distribuie presiunea internă și externă uniform de-a lungul suprafeței sale, prevenind concentrațiile de stres localizate care ar putea duce la deformare sau spargere. Spre deosebire de sticlele cu margini unghiulare sau ascuțite, sticlele rotunde sunt mai puțin predispuse la formarea de puncte slabe, ceea ce le face mai stabile structural la compresie. În plus, designul și grosimea pereților sticlei sunt critice pentru a determina cât de bine poate rezista sticla forțelor externe. Sticlele care sunt proiectate cu elemente structurale ranforsate, cum ar fi nervuri sau gușeuri, măresc capacitatea sticlei de a absorbi presiunea, în special în timpul stivuirii sau manipulării.
Sticle rotunde PET poate fi supus atât presiunilor interne cât și externe în timpul transportului și manipulării. Presiunea internă apare de obicei din produse precum băuturile carbogazoase, care exercită forță asupra pereților sticlei. Sticlele PET sunt proiectate să reziste la această presiune internă datorită rezistenței inerente a materialului și capacității sticlei de a se extinde și contracta ușor, fără a compromite integritatea structurală. Atunci când sticlele sunt supuse unei presiuni externe excesive, cum ar fi în timpul stivuirii în vrac sau al expedierii în containere strâns ambalate, ele se pot deforma sau se pot deforma, mai ales dacă produsul este subumplut. Sticlele cu pereți mai groși sau cele proiectate cu caracteristici rezistente la presiune sunt mai capabile să reziste acestor forțe externe.
Fluctuațiile de temperatură pot afecta performanța sticlelor PET sub presiune. La temperaturi scăzute, PET-ul devine mai rigid și mai puțin flexibil, crescându-și vulnerabilitatea la fisurare sau rupere sub stres. În mediile mai reci, sticlele PET își pot pierde o parte din capacitatea de a absorbi șocurile, făcându-le mai susceptibile la deteriorarea prin impact în timpul manipulării. În schimb, la temperaturi mai ridicate, PET-ul devine mai flexibil, ceea ce îi poate îmbunătăți capacitatea de a absorbi presiunile externe, dar îl face și mai predispus la deformare. În special, sticlele PET umplute cu băuturi carbogazoase sunt sensibile la schimbările de temperatură, deoarece căldura poate crește presiunea internă a sticlei, ceea ce poate duce la deformare sau defecțiune. Gestionarea eficientă a temperaturii în timpul depozitării și transportului este crucială pentru păstrarea rezistenței și integrității sticlelor rotunde din PET.
Deși PET-ul nu este la fel de rezistent la impact precum alte materiale precum cauciucul sau policarbonatul, este mult mai durabil decât sticla. Sticlele PET pot absorbi impacturile, cum ar fi picăturile sau loviturile accidentale, fără a se sparge, ceea ce le face ideale pentru utilizare în situațiile în care sticlele pot fi supuse unei manipulări dure. Elasticitatea PET permite sticlei să se deformeze ușor la impact și apoi să revină la forma sa inițială odată ce presiunea externă este îndepărtată. Această capacitate de a „reduce înapoi” este un avantaj cheie față de materialele mai fragile. Cu toate acestea, forțele repetate de impact puternic sau șocurile severe pot duce în cele din urmă la fisuri sau fracturi.
