HDPE (polietilenă de înaltă densitate) este cunoscut pentru rezistența sa chimică excelentă, care este unul dintre motivele principale pentru care este utilizat pe scară largă în aplicațiile de ambalare industrială. Este rezistent la o varietate de acizi, alcalii și alte substanțe chimice comune, ceea ce îl face potrivit pentru ambalarea produselor precum detergenți, agenți de curățare și substanțe chimice industriale. De exemplu, sticlele cu periaj HDPE sunt capabile să reziste la acizi slabi, cum ar fi acidul acetic și acidul clorhidric, precum și la alcalii precum hidroxidul de sodiu. Cu toate acestea, rezistența lor la substanțe chimice mai puternice sau mai agresive poate varia. Acizii foarte concentrați sau oxidanții puternici, cum ar fi acidul sulfuric sau acidul azotic, pot degrada materialul în timp, ducând la slăbirea sau defectarea structurii sticlei. Expunerea prelungită la anumite substanțe chimice poate duce la decolorarea, fragilizarea suprafeței sau umflarea.
Sticle HDPE periate prezintă o bună rezistență la uleiuri, lubrifianți și anumiți solvenți, care sunt obișnuiți în aplicațiile industriale. Structura din polietilenă de înaltă densitate rezistă la absorbția uleiului, făcând aceste sticle potrivite pentru depozitarea uleiurilor de motor, uleiurilor hidraulice, combustibililor și a altor produse pe bază de petrol. Această proprietate este crucială în sectoare precum automobilele, mașinile și energia, unde containerele trebuie să reziste la expunerea regulată la uleiuri și grăsimi fără a se deteriora. HDPE prezintă o rezistență rezonabilă la mulți solvenți, cum ar fi alcooli, esteri și cetone, care sunt utilizate frecvent în laboratoare și medii de procesare chimică. Cu toate acestea, HDPE poate fi mai puțin rezistent la anumiți solvenți, în special cei cu o polaritate ridicată sau structuri aromatice, cum ar fi toluenul, xilenul și benzenul. Acești solvenți pot determina HDPE să se înmoaie, să se umfle sau chiar să se descompună în timp. Pentru aplicațiile care implică solvenți agresivi, se recomandă fie limitarea expunerii, fie luarea în considerare a materialelor alternative, cum ar fi polipropilena (PP) sau fluoropolimerii, care oferă rezistență chimică superioară în medii dure cu solvenți.
În timp ce sticlele cu periaj HDPE sunt cunoscute pentru rezistența lor robustă la substanțe chimice și ulei, performanța generală a materialului poate fi afectată de expunerea la temperaturi extreme. HDPE funcționează bine într-o gamă largă de temperaturi, cu un interval de temperatură de funcționare de la aproximativ -100°F la 120°F (-73°C la 49°C). Cu toate acestea, expunerea la temperaturi ridicate pentru perioade îndelungate poate reduce rezistența chimică și rezistența mecanică a materialului. La temperaturi ridicate, HDPE se poate înmuia, ducând la deformare sau pierderea integrității structurale, în special atunci când este supus expunerii chimice. În schimb, la temperaturi foarte scăzute, HDPE rămâne rigid, dar poate deveni mai fragil și mai predispus la crăpare sub stres. Este esențial pentru utilizatori să se asigure că sticlele cu periaj HDPE sunt utilizate în limitele de temperatură recomandate de producător, în special în industriile în care sunt prezente atât temperaturi ridicate, cât și expunerea la substanțe chimice. Dacă este necesar un interval de temperatură mai mare, materiale precum polietilen tereftalat (PET) sau polipropilena pot fi mai potrivite pentru acele aplicații specifice.
Durabilitatea pe termen lung a sticlelor cu periaj HDPE depinde în mare măsură de combinația de factori de mediu la care sunt expuși, inclusiv contactul chimic, fluctuațiile de temperatură și stresul fizic. În condiții tipice, HDPE funcționează fiabil în timp, în special atunci când este utilizat pentru depozitarea pe termen scurt a substanțelor chimice sau uleiurilor industriale. Cu toate acestea, expunerea pe termen lung la substanțe chimice agresive, cum ar fi acizi puternici, solvenți clorurati sau temperaturi ridicate, poate duce la degradarea treptată a materialului. Acest lucru se poate manifesta ca fisurare a suprafeței, fragilitate sau o reducere a rezistenței sticlei, compromițând în cele din urmă eficacitatea acesteia pentru a conține materiale sensibile sau periculoase. Rezistența HDPE la lumina UV este relativ scăzută în comparație cu alte materiale, iar expunerea prelungită la lumina soarelui sau la radiații UV poate provoca degradarea suprafeței, ducând la crăpare sau decolorare.
